Ce alergatura!
Zilele trec nebanuit de repede.Parca mai ieri ii ziceam colegei mele “Joi trag chiulu ca sa vopsesc oua”. Ei,si…? Am tras chiulul,am vopsit oua si tot nu ma simt mai cu mot.
Am inceput o frumoasa corespondenta cu Izel.
Am realizat ca oricat m-as stradui,nu pot,dar nu pot,prin simpla mea natura sa raman cu picioarele pe pamant.
Am incercat inutil sa nu cheltuiesc niciun ban…
Am reusit sa ii gasesc cadoul perfect unui prieten.
Am incercat sa gasesc ceva foarte frumos,foarte special si care sa ii placa foarte mult Teonei.
Am reusit sa imi imaginez o lista cu cadourile pe care le doresc de Paste. E incarcata,pretentioasa dar lipseste…cu desavarsire!
Am primit de Florii cea mai frumoasa rochie din garderoba.Poate e o problemuta faptul ca e relativ transparenta….dar merge!
Am reusit sa am o saptamana perfecta in familie,fara sa supar pe nimeni.
Am realizat ca am momente in care par deprimata… examene,sper sa ardeti pe rug! :)
Am realizat ca e foarte dragut sa ma joc cu finul meu,poreclit Ou si ca nu mi-ar sta rau ca bona. Sau…?
Am realizat ca e ingrozitor sau chiar mai mult decat ingrozitor sa incerci sa dormi pe furtuna. A tunat si a fulgerat de parca avea sa se rupa cerul.
Abia astept Pastele. Si nu doar pentru ca oamenii devin brusc mai buni si mai zambitori ci pentru ca atunci e unul dintre momentele in care toata “familia”iti e alaturi. Si poate cel mai important,am realizat ca in ciuda spuselor bunicii mele,iti poti allege familia. Te poti departata de rudele de sange pentru a le face loc celor care iti umplu sufletul de bucurie si lumina. Ei sunt cei pe care,plina de fericire,ii am mereu alaturi de sarbatori,aniversari,zi de zi! Ei sunt cei care imi completeaza familia stran legata de mine. Ei fac parte din familia mea!
Sarbatori fericite,asta,daca nu mai scriu pana atunci!
