Sinistra Silistra

Desi nu sunt sigura, nu  sufar de vreo tulburarea de identitate disociativa. Aici urmeaza o colectie micuta de marturii cu privire la scurta si totusi, placuta vizita in oraselul bulgaresc, Silistra. Boje…

Uita-l Rapunzel, acum e cu vreo fetiscana silistriana…

Era greu de crezut ca un orasel atat de banal s-ar putea transforma intr-o dragoste mare.Prima amintire este placuta care ne-a anuntat obraznic, ruginit si stramb ca ne-am apropiat de Silistra. Ce nume ciudat. S-I-L-I-S-T-R-A. Nu suna prea bine.

Apoi l-am vazut!

A vrut sa-mi spuna ceva, pe urma a renuntat. De altfel, probabil, fiecare simtea nevoia de putina tacere.. Dar, inauntrul meu, raman captiva o eternitate in gradina silistriana care m-a lasat fara suflare, m-a posedat, m-a cucerit, m-a plans, m-a ridicat spre cer si apoi m-a apus.

Si apoi hora s-a intamplat.

 

Petracandu-ti majoritatea existentei tale banale intr-un oras ros de gri, ti se poate parea greu de imaginat ca exista un oras mai monocromatic decat amara Constanta. Desi pana acum nu am realizat, mi-am dat seama ca peisajul mioritic in care ne balacim de un deceniu si jumatate este mai nuantat decat SILISTRA. Si cand spun Silistra,a se citi Sinistra. Neagra si mustind a decadenta, parasita si plina de chipuri dubioase , se prelinge de-a lungul Dunarii ca un peste, zbatandu-se pe uscat,prajit de caldura pamantului.  Am stat 4 zile in gradina bulgaresca, fapt care Biancai i-a priit,dupa cum va scrie in versiunea ei  „Silistra,ponei si curcubee”.

Soarele apunea sangeriu, coborand in iadul bulgaresc,duhnind a aer bulgaresc,cu cladiri bulgaresti,copii bulgaresti,mancare bulgareasca, iarba bulgareasca si pijamale bulgaresti.  Pe ferestrele murdare ale geamurilor,se scurgea mediocritatea BULGAREASCA, acoperind lasciv ultima sursa de lumina,lasandu-te sa te cufunzi  in intuneric. Am plecat sa mancam MANCAREA BULGAREASCA, desi,cu toate ca vorbesc in necunostiinta de cauza,cred ca mai buna era LA AUSCHWITZ. 

Si apoi hora s-a intamplat!

Si am ajuns sa radem de un biet baiat. Ah, Boje. Inca ne gandim la tine, mereu cateodata !

Cati oameni. Ce de prejudecati!

Craciun, Craciun!

“Cel care nu are Craciunul in inima, nu-l va gasi nici sub brad” (Roy L.Smith)

 Desi nu imi amintesc primul meu Craciun, exista undeva, in adancul inimii mele, o amintire vie ce topeste,in fiecare iarna zapada nefericirilor, lansandu-le loc zambetelor sa infloreasca asemenea globurilor.

Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Eram doar un copil, prin urmare, nu am sa pot niciodata contesta autenticitatea acestei aduceri-aminte. Intr-o ninsoare de poveste, mi-am atintit ochii spre cer si pot sa jur ca am vazut sania lui Mos Craciun. Mai exact, am vazut doua dungi de lumina, trecand pe deasupra blocului in care locuiam. Am fugit, cat de repede am putut, in casa, unde cadourile ma asteptau sub brad. De atunci, magia Craciunului traieste in mine, trezindu-se mereu o data cu prima ninsoare.

Nu am sa uit niciodata emotia acelui Craciun, certitudinea pe care mi-a oferit-o, sentimentul de caldura pe care nu l-am regasit in nicio alta zi de Decembrie dar pe care inca il mai simt prezent in sufletul meu

Cel mai important lucru pe care mi-l amintesc in fiecare Craciun este ca, orice s-ar intampla, nu trebuie sa-mi pierd niciodata speranta. Am invatat ca, indiferent de cati ochi tristi vad in fiecare zi pe strada si pe langa cate situatii nefericite trec efemer, fara sa fiu in stare sa schimb nici macar o particica infima, in magia serii, acasa, ma va astepta bradul de Craciun. Si chiar daca bradul nu este acolo pentru mie intotdeauna, ii simt prezenta cand privesc locul gol din fata semineului.

Indiferent de vremuri sau de vreme, Craciunul mi-a adus mereu alinarea, asemenea unei spovedanii care iti da impresia ca pacatele tale ti-au fost iertate. Craciunul aduce cu sine puterea de a iti ierta si iubi familia si prietenii mai mult decat oricand, iti da forta de a ii iubi neconditionat si certitudinea ca, desi unii nu iti vor raspunde niciodata, dragostea ta pentru ei ii va innobila si ii va proteja de zgomotul si furia lumii.

Cand nostalgia apare, ma asez langa geamul rece si privesc frumusetea furtunii, caci am vazut mereu viscolul ca pe un dar divin. Fulgii de nea ne seamana surprinzator de mult. Coboara din nori, atat de puri si isi joaca rolul pana spre pamant, cand sunt prinsi in marea de zapada, de nu mai stii care a fost cel ce ti-a placut cel mai mult, si nici nu-ti mai e drag sa-i privesti, in zapada murdara in care s-au ascuns.

 Pentru mine, nimic nu se compara cu frumusetea sarbatorilor de iarna, care au alcatuit de cand ma stiu un tot-unitar, un mixt de traditii si obiceiuri, de fericire si zambete, de placerea de a darui si de a primi. Am crezut, cred si voi crede in elementele mistice care fac din Craciun o sarbatoare a implinirii dorintelor si, indiferent de ceea ce ini va rezerva viata, voi continua sa le fac sa supravietuiasca terorii timpului.

Cred in magia sarbatorilor

Cred in colinde si traditii

Cred in cadouri

Cred in impodobirea bradului si decorarea casutelor

Cred in prima ninsoare

Cred in Mos Craciun

Cred in elfi, zambete si spiridusi

Cred in Nasterea Domnului

Cred in turta dulce

Cred in lumanarea rosie aprinsa la geam, pe care o zaresc in ciuda ninsorii, cand cobor in vale, spre casuta mea.

 

 

O frumusete!

O frumusete! Asa a fost ziua de azi!

Voteaza-l! Merita! http://www.whiteimage.ro/clients/romania_are_sansa/

ceva de primavara…

Ce alergatura!

Zilele trec nebanuit de repede.Parca mai ieri ii ziceam colegei mele “Joi trag chiulu ca sa vopsesc oua”. Ei,si…? Am tras chiulul,am vopsit oua si tot nu ma simt mai cu mot.

Am inceput o frumoasa corespondenta cu Izel.

Am realizat ca oricat m-as stradui,nu pot,dar nu pot,prin simpla mea natura sa raman cu picioarele pe pamant.

Am incercat inutil sa nu cheltuiesc niciun ban…

 Am reusit sa ii gasesc cadoul perfect unui prieten.

Am incercat sa gasesc ceva foarte frumos,foarte special si care sa ii placa foarte mult Teonei.

Am reusit sa imi imaginez o lista cu cadourile pe care le doresc de Paste. E incarcata,pretentioasa dar lipseste…cu desavarsire!

 Am primit de Florii cea mai frumoasa rochie din garderoba.Poate e o problemuta faptul ca e relativ transparenta….dar merge!

 Am reusit sa am o saptamana perfecta in familie,fara sa supar pe nimeni.

Am realizat ca am momente in care par deprimata… examene,sper sa ardeti pe rug! :)

 Am realizat ca e foarte dragut sa ma joc cu finul meu,poreclit Ou si ca nu mi-ar sta rau ca bona. Sau…?

Am realizat ca e ingrozitor sau chiar mai mult decat ingrozitor sa incerci sa dormi pe furtuna. A tunat si a fulgerat de parca avea sa se rupa cerul.

Abia astept Pastele. Si nu doar pentru ca oamenii devin brusc mai buni si mai zambitori ci pentru ca atunci e unul dintre momentele in care toata “familia”iti e alaturi. Si poate cel mai important,am realizat ca in ciuda spuselor bunicii mele,iti poti allege familia. Te poti departata de rudele de sange pentru a le face loc celor care iti umplu sufletul de bucurie si lumina. Ei sunt cei pe care,plina de fericire,ii am mereu alaturi de sarbatori,aniversari,zi de zi! Ei sunt cei care imi completeaza familia stran legata de mine. Ei fac parte din familia mea!

Sarbatori fericite,asta,daca nu mai scriu pana atunci!

Leapsa.

Ii multumesc lui Izel pentru leapsa care mi-a dat,in sfarsit,un motiv sa apas iar “PUBLICA”

Sunt … un suflet…
Aş fi vrut … să trăiesc cu sute de ani in urma.
Păstrez … suveniruri,parfumuri,felicitari,dedicatii,carti,servetele.
Mi-aş fi dorit … un perete plin de rafturi pt. multitudinea de suveniruri&co.
Nu-mi place … sa fiu criticata,fie si cu un motiv.
Mă tem … că nu ma voi ridica la nivelul unor anumite asteptari.
Îmi pare rău … ca franceza e o limba de circulatie internationala.
Îmi place … să cupar lumanari,carti,cadouri.
Nu sunt … nici pe departe aşa de rea sau nemiloasa pe cat par.
Cânt … spre disperarea tuturor…
Niciodată … nu voi permite Soarelui sa-mi coloreze fata.
Rar … se intampla sa fie curatenie deplina in sifonierul meu.
Nu îmi place de mine … pentru că in ultima vreme am suferit unele modificari. Sau cum spune o prietena „S-a facut Biencuta mea,lata-n [spate] ca Dunarea”.
Sunt confuză … cand trebuie sa imi amintesc o minciuna si sa o confirm!
Am nevoie … de un aparat foto.
Ar trebui … sa scriu&citesc mai mult.
Ştiu… ca am promis sa scriu un articol despre cele mai frumoase suveniruri ale mele.

Revenire!

Ieee! Primavara!

Stiu,luni de absenta! Asta pentru ca nu am mai simtit nevoia sa scriu. Credeam ca ma pot ascunde sub pagini de hartie,desenandu-mi povestea sau modeland-o in lut,dar m-am inselat.
Oicat de sugestive au devenit picturile mele sau cat de “cool” bijuteriile,aud de la unii ca ar trebui sa scriu.Pentru ca unii cred ca am ceva de spus.Dar n-am!

Craciunul a venit si a plecat.Am incercat sa fac pe Mos-Craciunul,sa impact pe toata lumea si sper ca am reusit.

Revelionul a fost o bomba,desi initial m-am dat lovita,abia acum realizez ce s-a intamplat cu adevarat si ma bufneste rasu.Obisnuiesc sa le reamintesc in fiecare pauza colegelor mele ce prostii spuneau,utilizandu-mi clandestine telefonul.Ce bine aratau dupa ce-mi subtilizasera toalele. Cat de mult ne distrau replicile spuse sub aburii finuti de sampanie. Ce frumoasa a fost noaptea…doar noaptea,mai ales intervalul orar petrecut toate patru intr-un pat,pentru ca niciuna nu a vrut sa doarma altundeva! Noaptea in care nu a trebuit sa protejam urechiile infantile ale unei anumite persoane de replicile noastre,de “maxime si reflexii”. Ce noapte!

Ianuarie-februarie a venit si a plecat.A fost,bineinteles,ziua mamei mele,care a implinit varsta ce precede acelei varste onorabile .Asa ca.unu,doi,trei.La multi ani mama! Shht! Am realizat ca numar prietenilor cu care te impungi tre sa fie egal cu numarul prietenilor cu care te impaci,sau mai scurt…scapi de una,dai de alta…!

Draci,tovarasi si prieteni. Pardon,Dragi tovarasi si prieteni, am o noua obsesie si asta nu are doua picioare! Am inceput sa umplu peretii,etajera,biroul,de rame foto.Asa ca,bagati cadouri,fara numar!Sa nu uitam de memorabila zi de 14 februarie.M-am imbracat in negru,dupa cum am si promis si m-am dus la film.Necrutabila greseala! Mi-am potolit cu greu senzatia de greata la vederea ursilor,a inimioarelor,a pupicilor dulci,a buzelor rosii. Iacccx!

A venit Martie!!! cu un total de 56 de martisoare colectionate pana in prezent…si flori.Mi-am parasit insa,hainutele de ursulet!Si,colac peste pupaza,am si racit!Iarna,unde esti?

Inca o saptamana.

Trecut.

M-am apucat iar de citit ca orice soarece de biblioteca,mic,trist si fara prieteni ce sunt.

 

In fiecare seara adorm plangand dorindu-mi din tot sufletul o gasca mare de fete care sa mearga la barfa si care  sa se intalneasca cu baieti care sunt misto care sa zica ca suntem misto. Imi doresc din tot sufletul sa fiu si eu o Diva care apare prin reviste care sunt  de scandal si care este invidiata de lumea invidioasa.

 

Bufnita.Si hohotul de ras care a salvat lumea se dovedeste a fi destul de buna.Probabil ca as fi apreciat mai mult cartea daca nu as fi vazut filmul inainte. Ii multumesc enorm lui Andrei care m-a caracterizat ca o Vrajitoare Nebuna. Multumesc,nici eu nu as fi facut-o mai bine! Sa nu te mire daca in povestea mea te vei trezi un elf batran sau un pitic de gradina ticnit.

 

 

Prezent.

Ma intalnesc aproape in fiecare zi cu doua persoane foarte diferite care au un singur lucru in comun.Cred cu tarie ca TOATE femeile din lumea asta sunt proaste.Nu sunt o persoana violenta. Dar cred ca voi ceda in curand.

Sa trecem peste faptul ca se apropie tezele. Vacanta de Craciun vine atat de repede incat nici franceza,chimia sau 555453 nu-mi pot rapi aceasta bucurie.Abia astept sentimentul acela unic pe care-l ai cand impodobesti bradul,primesti colindatori sau,ceva mai rar intalnit la noi..cand ninge. Sa nu uit de magia emanata de cadourile de Craciun

Azi m-am oprit la raionul cu jucarii ca sa admir o pisicuta-robot extreme de dragalasa.Doar tatal care meu ma intreba din trei in trei minute cati ani am ( pentru ca da,am stat cateva minute in fata pisicii) mi-a sugerat subtil ca sunt nitel cam mare pentru o mingiuta dragalasa de blana.La o adica,am 2 pisicute frumoase acasa si apoximativ vii.

 

 

Viitor.

Daca e marti,e Belgia. Daca e luni e Franta,sau ma rog,e limba franceza.Infiooorator.

WOW

This is Halloween, this is Halloween
Pumpkins scream in the dead of night
This is Halloween, everybody make a scene
Trick or treat till the neighbors gonna die of fright

Cel mai frumos Halloween (si singurul) din viata mea! Ce am facut impreuna cu Izel,nu va pot spune….sa zicem doar ca ne-am transformat ca prin minune in pisici,in mimi si in creaturi ciudate pline de culoare. Am tot “Trick or treat” pana cand parintii mei s-au hotarat sa plece de acasa….si atunci s-a PORNIT dezmatul! Replici de genul ”Uiteee,e blond cu ochii albastri!” sau “Maaaama….imi pare rau ca e varul meu” zburau din gurile noastre,alaturi de mii de rasete si…tipete??

P.s.1 am interdictie sa pun poze!

P.s.2 Izel,mi-ai jignit lamaiul si implicit familia cand ai refuzat sa mananci lamaia aia!

P.s.3  Azi am dat iar iama in magazine,din cauza ca nu am voie sa-l vad pe…Mos Craciun [spitalu de nebuni are o gaura in gard...]

P.s.4 Nusunt fan Word of wordcaft. Dar poate asa imi cresc si mie vizitele si trec de 10 vizitatori,propriul meu record!

P.s.5 trebuie sa scriu un articol despre Deyu-Deyu cel dintotdeauna.Nu am timp,franceza e pe primul loc dar atasez o discuti,ca sa vedeti cat de stransa e prietenia noastra ( Deyule! ai incurcat-o!)
Bianca Barabas (11/1/2009 7:30:45 PM): pai si atunci de ce nu vrei sa te insori cu mine
- Deyu – AnDrEi (11/1/2009 7:31:07 PM): Am zis eu ca nu vreau?
Bianca Barabas (11/1/2009 7:31:22 PM): da…
- Deyu – AnDrEi (11/1/2009 7:31:30 PM): Minti!
- Deyu – AnDrEi (11/1/2009 7:32:06 PM): am zis
- Deyu – AnDrEi (11/1/2009 7:32:11 PM): ca nu ma insor de acum…17 de ani

Bianca Barabas (11/1/2009 7:32:55 PM): da te insori cu mine mai tarziu?
- Deyu – AnDrEi (11/1/2009 7:33:00 PM): da

 

 

 

Pacat ca nu sunt….

Furata de la  Izel. Iti arat eu respiratie maine !!!!

o lună: septembrie
o zi a săptămânii: duminica
o parte a zilei: rasaritul
o direcţie: în sus
o virtute: cumpatare =))

o personalitate istorica: e ok daca zic Brigitte Bardot?
o planetă: Pamant
un lichid:  H₂SO₄
o piatră: un diamant
un tip de vreme: furtuna
un instrument muzical: chitara
o emoţie: bucurie
un sunet:respiratia mea
un element: din Sistemul periodic? Oxigen?
un cântec: „This is me” cantat de mine si Zbel
o carte: Gestapo

un scriitor: Sven Hassel

personaj de ficţiune: Draco Reacredinta
oraş: Moscova
o aromă:ciocolata amaruie
o culoare: violet
un material: catifea
un cuvânt: sarcasm
o parte a corpului: buzele
o expresie a feţei: modul ala in care privesc in sus  ca sa imi vad sprancenele
personaj de desene animate:  Curaj. ( Caine prost! Ma faci de ras!)
formă geometrică: Cerc (Izel,ai grija!)

Un mijloc de transport: o barca
o haină: o haina de blana ( e frumoasa,lasa ecologia!)

Funhouse?

Cum adica de ce “FUNHOUSE”?

Mama conducea dinspre Metro.Eu citeam pagina 5. Din ziar (aviz amatorilor!)Masina din fata opreste ca sa o ia pe Murelor. Aurel Vlaicu e infect de aglomerat ca in orice weekend. Oprim si noi .Masina din spate se aporpie cu viteza De nicaieri aud o bubuitura.Corpul meu incearca degeaba sa-si pastreze starea de echilibru. Ma misc cu viteza spre parbriz .Zbang! Centura se blocheaza. Buuuuf…masina noastra intra in masina din fata. Ricosam in masina din spate. Capul meu loveste o parte dureros de tare a scaunului.Auuuu

Liniste de moarte. O secunda,doua secunde,trei secunde….

 “Bai sa vezi ca l-am lovit pe asta din fata.Da cum cand noi steam pe loc?”.Un domn bate in geam si zice “Nu va speriati ca nu e grav”.Domnule,eu nu m-am speriat,m-am bucurat ca am capul inca atasat de corp.Mama coboara. Cale amiabila sau dat cu subsemnatul?

“This use to be a funhouse/But now it`s full of evil clowns” se adude usor distorsionat din boxa. Inchid,ca oricum erau niste “evil clowns” afara care se uitau la masina in genul “ Waa!Un accient! Ce misto!” Va dati seama ce cocktail de frica si soc plutea in aer daca nici nu m-am dat jos sa vad cat e de lovita masina.Mama se urca in masina si porneste.Gata?Gata.Inapoi acasa.

Ma suna cineva.Cam asa a decurs convorbirea…

 ”Esti la spital?Nu?Pai asta e accident?”

 “Foarte grijuliu.[Daca nu sunt sangereanda la spital nu tre sa stii,nu?]”

 “Pai avea viteza?”

“Pai daca a miscat o masina de doua tone,proiectand-o in cealalata, tu ce crezi,avea viteza?”

 “Pai de ce n-a pus frana?”

“ Buna intrebare!” (bine recunosc,poate omul a pus frana,dar soseaua era uda,probabil ca…)

 

In minte imi rasunau versurile:“This use to be a funhouse/But now it`s full of evil clowns/It`s time to start the countdown/I`m gonna burn it down/Down,down!”  Acasa.In sfarsit. Deschidem portbagajul (mare greseala-acum nu se mai inchide). Si vedem alb in fata ochilor:balta de iaurt pe fundul portbagajului.cascada de iaurt pe peretii acestuia. Ce e chestia aia alba? Eiii,inainte a fost zahar,acum e ceva cu mult iaurt.

 P.s.1. Acum sunt bine.

P.s.2. Rudele paianjelui Rufus (vedeta blogului) au decedat. Contact controlat cu decis.

P.s.3 Noroc cu melodia Funhouse.A fost primul lucru care mi-a distras atentia,desigur,daca excludem mesajul :”Faire vidanger rapidement” care e comun ca-l vad in fiecare zi…